Am vazut ca tine la mine... si gata, trebuia sa'i zic, nu? Dar totusi un lucru se intampla... ori sunt luat de prost, ori poate chiar ma place. Desi ar fi prima.
Am invatat ca totusi, odata ce ajuti o persoana, cand are probleme te va cauta. Dar nu si ea... Chiar daca e bucuroasa, suparata, fericita, are/nu are probleme ma cauta, sau eu cand o chem mai tot timpul vine.
Iar ea este prima fata care face acest lucru. Si nu inteleg de ce. Nu sunt obisnuit cu acest tip de afectiune. Chiar nu sunt. Iar acum, ca se intampla, ma sperie. Imi este frica de faptul ca la un moment dat ea va pleca, eu voi fi atasat prea mult de ea, si vom fi raniti... Amandoi. Nu suport acest lucru...
O patesc eu, imi trece, sunt obisnuit cu lucrul asta... Dar cand o persoana la care tin este ranita, mai ales din cauza mea, imi vine sa nu mai dau ochii cu ea. Imi este frica de modul in care se va uita la mine, cu durerea din ochi, din suflet.
Prefer sa stiu ca sunt eu, si numai eu, orice as face, atata timp cat ea e bine, bucuroasa, fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu