Today I'm happy... verry happy... And I don't know why

Se pare ca zicala "De ce ti-e frica, de aia nu scapi!" este adevarata... Mie imi este frica de respingere, si se pare ca asta primesc. Asta imi este fobia. Mai ales ca o primesc de la persoanele de la care nu ma astept, si asta ma doare si mai tare. Cum am mai spus... Sunt un pustnic, un singuratic, si asta voi fi toata viata. Niciodata nu imi voi putea pune increderea in vreo persoana, sa ma deschid in fata ei. Si din cauza asta voi pierde multe. Dar voi avea si de castigat.

Sunt un prost. De ce a trebuit sa fac acest lucru?... De ce? Ma simt ca un idiot... Cel mai mare.
Am vazut ca tine la mine... si gata, trebuia sa'i zic, nu? Dar totusi un lucru se intampla... ori sunt luat de prost, ori poate chiar ma place. Desi ar fi prima.
Am invatat ca totusi, odata ce ajuti o persoana, cand are probleme te va cauta. Dar nu si ea... Chiar daca e  bucuroasa, suparata, fericita, are/nu are probleme ma cauta, sau eu cand o chem mai tot timpul vine.
Iar ea este prima fata care face acest lucru. Si nu inteleg de ce. Nu sunt obisnuit cu acest tip de afectiune. Chiar nu sunt. Iar acum, ca se intampla, ma sperie. Imi este frica de faptul ca la un moment dat ea va pleca, eu voi fi atasat prea mult de ea, si vom fi raniti... Amandoi. Nu suport acest lucru...
O patesc eu, imi trece, sunt obisnuit cu lucrul asta... Dar cand o persoana la care tin este ranita, mai ales din cauza mea, imi vine sa nu mai dau ochii cu ea. Imi este frica de modul in care se va uita la mine, cu durerea din ochi, din suflet.
Prefer sa stiu ca sunt eu, si numai eu, orice as face, atata timp cat ea e bine, bucuroasa, fericita.

Nu mai suport... Azi sunt intr'o stare pe care o urasc, o stare in care, si daca ar bubui grenada langa mine, nu as reactiona deloc. Azi urasc pe toata lumea, si acest lucru se intampla din 2 motive: mi'a fost cafeaua pangarita cu lapte, ceea ce urasc intr'o cafea, iar al doilea lucru este ca persoana pe care as dori'o in viata mea ma ignora.
Hai, faza cu cafeaua s'a dus, faptul a fost consumat, dar cu fata nu stiu ce sa fac. Toate persoanele de care ma atasez la un moment dat ma vor rani. Asa s'a intamplat tot timpul.  De aceea incerc pe cat de mult posibil sa fiu un pustnic, sa nu ma simt atras de nimeni, dar nu reusesc.
Asta se pare ca imi e menirea... Sa ajut persoanele din jur, iar eu sa fiu ranit.  Acest lucru o patesc tot timpul.

Prima mea postare

     Deoarece aceasta este prima mea postare, vreau sa va spun de ce am facut acest blog. Voi incerca, pe cat de mult posibil, sa imi scriu memoriile, gandurile, fericirile, supararile, visele, cosmarurile. Acesta as vrea sa'mi fie jurnalul.